TRILOCULÁR, -Ă adj. (Bot.; anat.) Divizat în trei loje sau trei camere. [Cf. fr. triloculaire]. Vezi definitia »

PORTUÁR, -Ă adj. De port, referitor la un port. [Pron. -tu-ar. / cf. fr. portuaire]. Vezi definitia »

săcár, săcári, s.m. (înv.) 1. persoană care făcea sau vindea saci. 2. cărător de saci; hamal (în port). Vezi definitia »

PRECÁR, -Ă adj. Care poate fi revocat, anulat; nesigur, fără bază solidă. ♦ (Rar; despre construcții) Șubred. [Var. precariu, -ie adj. / cf. fr. précaire, lat. precarius]. Vezi definitia »

SECUNDÁR², -Ă, secundari, -e, adj. 1. Care ocupă locul al doilea (în timp) într-o succesiune. ♦ Era secundară = a doua eră geologică, caracterizată prin apariția primelor păsări, mamifere și pești osoși; era mezozoică. (Ieșit din uz) Curs secundar = ciclu școlar care urma după ciclul primar. (Ieșit din uz) Profesor secundar = profesor care predă în cursul secundar. Sifilis secundar = sifilis aflat în a doua fază, caracterizat prin apariția unor erupții pe piele. 2. Care se plasează pe al doilea plan din punct de vedere al importanței; de mai mică importanță. ◊ (Gram.) Propoziție secundară (și substantivat, f.) = propoziție care nu este de sine stătătoare, depinzând în frază de propoziția principală (din punctul de vedere al înțelesului). Medic secundar (și substantivat, m.) = medic care, în urma unui concurs, este admis să lucreze într-o clinică între 3 și 5 ani, în vederea specializării sale. Fenomen secundar = fenomen patologic puțin important, care apare în cursul unei boli, ca efect al fenomenelor ei caracteristice și care nu influențează cursul bolii. – Din fr. secondaire, lat. secundarius. Vezi definitia »