DIAFONÍE s. f. 1. trecere a unui semnal de pe o cale de transmisiune pe o altă cale. 2. acord muzical în care un sunet este susținut de octava, cvarta sau cvinta corespunzătoare acestuia. 3. muzică veche pe două voci. (< fr. diaphonie) Vezi definitia »

țifloáie, țiflói, s.f. (reg.) 1. pântece umflat, burtă mare. 2. om bătrân. Vezi definitia »

FONOMIMÍE s.f. Reprezentare a sunetelor vorbirii (fonemelor) cu gesturi (folosită mai ales la comunicarea între surdomuți). [Gen. -iei. / cf. it. fonomimia < gr. phone – sunet, mimos – imitator] Vezi definitia »

scrofoáie, s.f. (reg.) scroafă (purcea) mare. Vezi definitia »

COPROLOGÍE s. f. Studiul materiilor fecale în scopul examinării digestiei, depistării viermilor intestinali și determinării componenților chimici și bacterieni. – Din fr. coprologie. Vezi definitia »