OPTIMÍSM s. n. Concepție filozofică potrivit căreia în lume binele precumpănește asupra răului, iar lumea existentă este cea mai bună dintre lumile posibile; atitudine a omului care privește cu încredere viața și viitorul; tendință de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor. – Din fr. optimisme, germ. Optimismus. Vezi definitia »

INACTIVÍSM s. n. accentuare a atitudinii inactive; mod de viață care evită contactul cu lumea din afară. (< germ. Inaktivismus) Vezi definitia »

zoroastrísm (-ro-as-) s. n. Vezi definitia »

vandalísm s. n., (fapte) pl. vandalísme Vezi definitia »

OSTRACÍSM s. n. 1. Formă de judecată a adunării poporului, în vechea Atena, prin care un cetățean, considerat primejdios pentru libertatea și securitatea regimului, era exilat temporar. 2. Persecuție, ostracizare. – Din fr. ostracisme. Vezi definitia »