ENTUZIÁSM, entuziasme, s. n. Stare de însuflețire puternică; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: -zi-asm] – Din fr. enthousiasme. Vezi definitia »

TRANSCENDENTALÍSM s.n. 1. Doctrină filozofică idealistă, întemeiată de Kant, care se bazează pe ideea că formele apriorice ale conștiinței ar preceda experiența și ar constitui condițiile existenței ei. 2. Școală filozofică americană, inițiată de R. W. Emerson (1836) și caracterizată printr-un misticism panteist, care critică de pe poziții romantice capitalismul, propunând rezolvarea problemelor sociale prin autoperfecționarea morală. [Cf. fr. transcendantalisme]. Vezi definitia »

AUTOTURÍSM s. n. automobil pentru transportul unui număr redus de persoane; turism (2). (< auto² + turism) Vezi definitia »

FENOMENALÍSM s. n. concepție filozofică idealistă potrivit căreia esența lucrurilor este incognoscibilă, cunoașterii omenești fiindu-i accesibile doar manifestările exterioare, fenomenele. (< germ. Phänomenalismus, rus. fenomenalizm, după fr. phénoménisme) Vezi definitia »

MULTIPARTITÍSM s. n. pluripartitism. (< multi- partit + -ism) Vezi definitia »