vătășésc adj. m., f. vătășeáscă; pl. m. și f. vătășéști Vezi definitia »

vreásc (-curi), s. n. – Creangă, ramură uscată. – Var. vrasc, hrasc, hreast. Mr. vreașturi. Sl. *chvrastŭ (Tiktin), cf. sb., slov. hrast, mag. haraszt (Gáldi, Dict., 137). – Der. vrescuros, adj. (rămuros). Vezi definitia »

paravolicésc, paravoliceáscă, adj. (înv.) parabolic, curbat. Vezi definitia »

ROMÂNÉSC, -EÁSCĂ, românești, adj. Care aparține României sau populației ei, privitor la România sau la populația ei. ♦ (Ca n. pr.) Țara Românească = numele oficial al Munteniei (și Olteniei) până la unirea principatelor. ♦ (Substantivat, f.) Limba română. [Var.: rumânésc, -eáscă adj.] – Român + suf. -esc. Vezi definitia »

perifrasticésc, perifrasticeáscă, adj. (înv.; despre enunțuri, construcții de limbă etc.) perifrastic. Vezi definitia »