EDIFÍCIU s.n. Clădire impunătoare, de mari proporții. [Pron. -ciu. / < lat. aedificium, cf. it. edificio, fr. édifice]. Vezi definitia »

NIȘANGÍU, nișangii, s. m. Demnitar din Imperiul Otoman însărcinat cu redactarea actelor oficiale, precum și cu executarea și aplicarea parafei imperiale. – Din tc. nișancı. Vezi definitia »

CÁSIU s. n. rigolă pavată, largă și evazată, care traversează un drum în punctele cele mai joase ale traseului. (< fr. cassis) Vezi definitia »

gogoșlíu, gogoșlíe, gogoșlíi, adj. (reg.) ca o gogoașă, rotund, sferic. Vezi definitia »

SINCÍȚIU, sinciții, s. n. Masă de protoplasmă care conține un mare număr de nuclee, provenită din fuziunea mai multor celule sau dintr-o multiplicare foarte activă a celulelor. – Din fr. syncytium. Vezi definitia »