HÁITOȘ, -Ă, haitoși, -e, adj. V. haidoș. Vezi definitia »

GREȘ, greșuri, s. n. (Înv. și reg.; azi mai ales în loc. și expr.) Greșeală. ◊ Loc. adv. Fără greș = în mod perfect, fără a comite vreo eroare. ◊ Expr. A da greș = a) a nu nimeri ținta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti într-o acțiune, într-o întreprindere. (Înv.) A-i da (cuiva) greș = a-i imputa (cuiva) ceva, a găsi vinovat (pe cineva). (Reg.) A nu avea greș = a nu constitui o greșeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit. – Din greși (derivat regresiv). Vezi definitia »

AUTORÁȘ, autorași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui autor. [Pr.: a-u-] Vezi definitia »

pedestráș, pedestráși, s.m. (înv. și pop.) 1. infanterist, soldat care merge pe jos; pedestru. 2. persoană care merge pe jos; pieton. 3. (adj.) de infanterie. Vezi definitia »

crâstáș, crâstáșe, s.n. (reg.) unealtă de pescuit în formă de sac; crâsnic (v.). Vezi definitia »