PRELUXÁȚIE s.f. (Anat.) Stare a unei articulații, caracterizată prin malformații congenitale osoase, care predispune la luxație. [Gen. -iei. / < fr. préluxation]. Vezi definitia »

CENOFOBÍE s. f. teamă patologică de spații largi. (< fr. cénophobie) Vezi definitia »

-ARITMÍE² elem. aritm(o)-. Vezi definitia »

ACULALÍE s. f. limbaj în care predomină jargonofazia și nonsensurile. (< engl. acoulalia) Vezi definitia »

AUTOPSÍE, autopsii, s. f. Disecare a unui cadavru și examinare anatomică a organelor lui interne, pentru a stabili cauza morții. [Pr.: a-u-] – După fr. autopsie (< gr.). Vezi definitia »