AUTONOMÍE s. f. 1. Drept (al unui stat, al unei regiuni, al unei naționalități sau al unei minorități naționale etc.) de a se administra singur, în cadrul unui stat condus de o putere centrală. ♦ Situație a celui care nu depinde de nimeni, care are deplină libertate în acțiunile sale. 2. Distanța maximă până la care se poate deplasa un avion, o navă, un vehicul, fără a avea nevoie să se aprovizioneze cu combustibil. [Pr.: a-u-] – Din fr. autonomie, lat. autonomia. Vezi definitia »

CONIMETRÍE s.f. Metodă de determinare a prafului din atmosferă prin examen microscopic. [< fr. conimétrie, cf. gr. konis – praf, metron – măsură]. Vezi definitia »

câșlăríe s.f. (reg., înv.) 1. meseria câșlarului ( a celui ce strângea laptele vacilor și oilor). 2. locul de la câmp unde se strângea laptele vacilor și oilor. Vezi definitia »

POTCOVĂRÍE, (1) potcovării, s. f. 1. Atelier unde se fac potcoave și unde se potcovesc animalele de tracțiune. 2. Meseria potcovarului. – Potcovar + suf. -ie. Vezi definitia »

BĂDĂRĂNÍE, bădărănii, s. f. Atitudine, faptă sau vorbă de bădăran; mitocănie, grosolănie, mojicie. – Bădăran + suf. -ie. Vezi definitia »