Definita cuvantului atrățel
atrățél (atrățéi), s. m. – Plantă, limba cîinelui (Cynoglossum officinale). Mag. atracél „Borrago officinalis” (Cihac, II, 477; DAR; Gáldi, Dict., 83).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu atrățel
CAICÉL, caicele, s. n. Diminutiv al lui caic. Vezi definitia »
SARCOCÉL s. n. tumoare dură a testiculelor sau a epididimului. (< fr. sarcocèle) Vezi definitia »
făgețél s.n. (pop.) pădurice de fag. Vezi definitia »
VIOLONCÉL, violoncele, s. n. Instrument muzical cu coarde asemănător cu vioara3, însă mult mai mare decât aceasta și având un timbru mai grav; cello. [Pl. și: violonceluri] – Din fr. violoncelle, it. violoncello. Vezi definitia »
SPANIÉL s. m. câine de vânătoare care stârnește vânatul fără a face aret. (< germ. Spaniel, fr., engl. spaniel) Vezi definitia »