pititél, -éa, -ícă, adj., s.f. (reg.) 1. (adj.) mititel. 2. (s.f. sub forma pititea) nume de pește mic. Vezi definitia »

vătăjél, vătăjéi, s.m. (înv.) 1. șef de muncitori la o moșie. 2. cavaler de onoare la nuntă. 3. comisar sau subcomisar de mahala. Vezi definitia »

atrățél (atrățéi), s. m. – Plantă, limba cîinelui (Cynoglossum officinale). Mag. atracél „Borrago officinalis” (Cihac, II, 477; DAR; Gáldi, Dict., 83). Vezi definitia »

șnițél (-le), s. n. – Un tip de escalop. Germ. Schnitzel (Borcea 209). Vezi definitia »

USCĂȚÉL, -ÍCĂ, uscaței, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui uscat² (I). 2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (1). 3. S. f. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (2). – Uscat² + suf. -el, -ică. Vezi definitia »