Definita cuvantului au
áu conj. – 1. Sau, ori. – 2. Oare? (particulă care introduce și întărește interogația). – Mr. au, ai. Lat. aut (Diez, I, 292; Pușcariu 165; Candrea-Dens., 114; REW 810; DAR); cf. alb. a, it., sp. o (sard. a), v. prov. o(z), fr. ou, port. ou. Primul sens este rar în limba actuală. Cel de al doilea are o anumită circulație actuală, deși limitată; a fost însă adoptat de limbajul poetic, ca termen consacrat pentru interogația emfatică.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu au
iau Vezi definitia »
DIRIBAU, s.n. invar. Denumire, în jargonul militar, pentru arma geniu. Originea cuvântului datează de prin anii '30, proveniența sa fiind derivată, prin adaptare folclorică, de la firma germano-română Derubau, specializată în construcția de drumuri și căi ferate. Vezi definitia »
ferastrau Vezi definitia »
miáu interj. – Reproduce glasul pisicii. – Mr. meao. Creație expresivă, cf. miorlau, și alb. miauljis, ngr. μιαουνίζω, it. miaulare, gnao, fr. miaou, miauler, sp. mau, marramao, maullar. Se folosește și pentru a exagera ideea de micime sau de scurtime a timpului. – Der. miauna (var. mieuna, mieuni, Banat mioni), vb. (a miorlăi); miaut, s. n. (miorlăit), cuvînt rar care pare creație personală a lui Eminescu; miaunat (var. mieunat), s. n. (miorlăit); mieunătură, s. f. (miorlăit). Vezi definitia »
sau Șiva. În religia hinduistă, zeul care întruchipează forța distructivă a naturii. Face parte, alături de Brahma (forța creatoare)și Vișnu (forța conservatoare), din trinitatea hinduistă (Trimurti). Este considerat și ca zeu al literaturii, muzicii și dansului. Soția lui este zeița Kali. Vezi definitia »