Definita cuvantului aură
áură (-re), s. f. – Boare, zefir. – Mr. avră, megl. aură. Lat. (it.) aura (sec. XIX). Este cuvînt folosit aproape exclusiv de poeții romantici, și are aspect de italienism. Totuși, pare să fi fost popular în trecut, deoarece se conservă în dialecte. În Candrea-Dens., 121, apare ca cuvînt popular.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu aură
UMEZEÁLĂ, umezeli, s. f. 1. Însușirea, starea a ceea ce este umed (1); umiditate. ♦ Vaporii de apă care se află în atmosferă, în aer sau într-un anumit mediu. ♦ Loc umed. ♦ Igrasie. 2. Aspect pe care îl au ochii înlăcrimați; p. ext. strălucire a ochilor (din cauza lacrimilor). – Umezi + suf. -eală. Vezi definitia »
PARAMORFÓZĂ s. f. proces de transformare a structurii unui mineral, păstrând compoziția chimică și forma exterioară a cristalului inițial. (< germ. Paramorphose) Vezi definitia »
CONOCHÍFTIRIȚĂ, conochiftirițe, s. f. (Reg.) Coropișniță. – Bg. konopišnica (prin etimologie populară). Vezi definitia »
părácă s.f. (reg.) chiciură. Vezi definitia »
MIOZÍNĂ, miozine, s. f. Proteină de tipul globulinelor, care se găsește în țesutul muscular, având rol important în contracția musculară. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myosine. Vezi definitia »