UFOLÓG s. m. cercetător ozeneurilor. (< fr. ufologue) Vezi definitia »

grog (gróguri), s. n. – Punci, băutură. Engl. grog. Sec. XIX. Vezi definitia »

OLÓG, OLOÁGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă. – Cf. alb. ulok. Vezi definitia »

pocinóg (-guri), s. n. – 1. Saftea, prima vînzare din zi. – 2. Început. – 3. Bucluc, boroboață. Sl. počinŭkŭ „început” (Cihac, II, 269; Conev 78), cf. ceh. počinek. Vezi definitia »

HIPNOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în hipnologie. (< hipnologie) Vezi definitia »