CATALIZĂ (‹ fr.; {s} gr. katalysis „descompunere”) s. f. Proces fizico-chimic prin care se modifică viteza unei reacții chimice în prezența unui catalizator. Termenul a fost introdus (1836) de J.J. Berzelius.** C. negativă = c. în care viteza de reacție este micșorată de catalizator. C. pozitivă = c. în care viteza de reacție este accelerată de catalizator. C. omogenă = c. în care reactanții și catalizatorul constituie un sistem omogen, format dintr-o singură fază. C. eterogenă = c. în care reactanții și catalizatorul se află în faze diferite. Vezi definitia »

pálhă², pálhe, s.f. (reg.) petec pătrat sau rombic pus la subsoara cămășilor țărănești pentru a le da lărgime; clin, pălăcrinț. Vezi definitia »

a cânta la cobză expr. (intl.) a denunța, a trăda. Vezi definitia »

PRESVÍTERĂ s. f. v. prezbiteră. Vezi definitia »

OLECUȘOÁRĂ adv. (Reg.) Olecuță. [Var.: olecșoáră adv.] – Oleacă + suf. -ușoară. Vezi definitia »