HEPTACÓRD s.n. Liră cu șapte coarde, la vechii greci. [< fr. heptacorde, cf. gr. hepta – șapte, lat. corda – coardă]. Vezi definitia »

SEFÁRD, -Ă I. adj. care aparține sefarzilor (II). II. s.m.f. nume dat evreilor din Spania și Portugalia în evul mediu. ◊ nume dat majorității comunităților evreiești din țările mediteraneene. (< fr., sp. sefardi) Vezi definitia »

MANICÓRD, manicorduri, s. n. Instrument muzical medieval asemănător clavicordului. – Din it. manicordo, fr. manicorde. Vezi definitia »

PANÁRD, -Ă adj. (despre cai) cu picioarele posterioare strâmbe de la genunchi în afară. (< fr. panard) Vezi definitia »

RECÓRD s.n. Performanță constatată oficial care întrece toate rezultatele obținute până la o anumită dată în competițiile de același gen. ♦ A bate recordul (în ceva) = a atinge treapta cea mai înaltă (în ceva). [< fr., engl. record]. Vezi definitia »