miércuri s. f. – A treia zi a săptămînii. – Mr. ńercuri, megl. (m)ńercuri. Lat. Mercŭrii (dies) (Diez, I, 274; Pușcariu 1071; Candrea-Dens., 1102; REW 5519), cf. it. mercoledì, prov. dimercre, fr. mercredi, sp. miercoles. – Der. miercan(-nă), s. m. și f. (nume de bou sau de vacă născută într-o miercuri). Vezi definitia »

învisterí vb. IV (înv.) a pune și a păstra în visterie. Vezi definitia »

a călca pe alături expr. a comite infidelități conjugale. Vezi definitia »

porcărí², porcărésc, vb. IV (reg.; la unele jocuri cu mingea) a avea rolul de porcar (de prinzător și aruncător al mingii în membrii echipei adverse). Vezi definitia »

PEDESTRÍ, pedestresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A descăleca; a merge pe jos. – Din pedestru. Vezi definitia »