SUPINÁȚIE, supinații, s. f. Mișcare de rotație a antebrațului care apropie mâna de axul median al corpului. ♦ Poziție a antebrațului și a mâinii rezultând din mișcarea descrisă mai sus. – Din fr. supination. Vezi definitia »

DIAFONÍE s.f. 1. Auzire a unei convorbiri telefonice de pe un circuit pe altul. 2. (Muz.) Acord muzical în care un sunet este susținut de octava, cvarta sau cvinta lui corespunzătoare. ♦ Muzică veche pe două voci. [Gen. -iei. / < fr. diaphonie, cf. gr. diaphonia]. Vezi definitia »

SEISMONASTÍE s. f. mișcare de reacție a organelor vegetale provocată de loviri sau de un contact. (< fr. séismonastie) Vezi definitia »

ERITRODONȚÍE s. f. maladie congenitală constând din colorarea în roșu a dinților. (< fr. érythrodontie) Vezi definitia »

PSIHALGÍE s.f. Varietate de nevralgie în care predomină elementul psihopatic. [Gen. -iei. / < fr. psychalgie, cf. gr. psyche – suflet, algos – durere]. Vezi definitia »