Definita cuvantului epocă
ÉPOCĂ, epoci, s. f. 1. Perioadă în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebește de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, însemnate; eră (2.) ◊ Expr. A face epocă = a atrage atenția, a face vâlvă, a se impune la un moment dat; a marca o modă. 2. Timp în care se repetă, periodic, același lucru în aceleași condiții. Epoca topirii zăpezilor. 3. Subdiviziune a unei perioade geologice. [Acc. și: epócă. – Var.: (înv.) épohă s. f.] – Din fr. époque.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu epocă
zguduiálă s. f., g.-d. art. zguduiélii; pl. zguduiéli Vezi definitia »
SUPRASÁRCINĂ s. f. sarcină care se adaugă la sarcina nominală sau normală a unui sistem tehnic și care periclitează siguranța în funcționare a acestuia. ◊ greutate suplimentară a unei construcții etc. la suprafața solului. (după fr. surcharge) Vezi definitia »
IZOMAGNÉTICĂ s.f. Linie care unește punctele de valoare constantă ale magnetismului terestru. [Var. isomagnetică s.f. / < fr. isomagnétique]. Vezi definitia »
GEOFÍZICĂ s.f. v. geofizic (1). [DEX'98] Vezi definitia »
RIZICULTÚRĂ s.f. Cultura orezului. [< fr. riziculture]. Vezi definitia »