tencuí (-uésc, -ít), vb. – A acoperi zidul cu un strat de mortar. – Var. înv. tincui. Germ. tünchen „a albi” prin intermediul pol. tynkowac (Cihac, II, 407; Tiktin). – Der. tencuială, s. f. (strat de mortar); tencuitor, s. m. (meseriaș care tencuiește). Vezi definitia »

tolduí (-uésc, -ít), vb. – 1. A adăuga încă o pereche de boi sau de cai la plug. – 2. (Refl.) A se înțelege, a cădea la învoială. Mag. toldani (Candrea). În Banat. Vezi definitia »

TUI³, TÚIE, tui, adj. (Reg.) Tuieș. – Din tuieș. Vezi definitia »

pântuí, pers. 3 sg. pântuie, vb. IV refl. (reg.) a se presa. Vezi definitia »

ÎNGÂRLUÍ vb. IV. v. îngurlui. Vezi definitia »