Definita cuvantului epuizare
EPUIZÁRE, epuizări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) epuiza; terminare, isprăvire. 2. Operație de îndepărtare cu ajutorul pompelor a apelor din interiorul unei săpături sau al unui batardou în vederea executării unor lucrări de construcții. 3. Pierdere a capacității funcționale a unui organ, a unui sistem sau a întregului organism în urma unei solicitări excesive; extenuare, oboseală, uzură [Pr.: -pu-i-] – V. epuiza
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu epuizare
țigáre (-ắri), s. f. – Sul de hîrtie umplut cu tutun mărunt. – Var. țigară. Mr. țigară. Germ. Zigarre. – Der. țigaretă (var. țigaret), s. f. (țigară; tub mic în care se introduce țigara), din germ. Zigarette. Vezi definitia »
MESSÍRE s.m. Titlu dat anumitor personaje înalte. ♦ Termen de adresare către un preot, un avocat, un medic în Franța medievală; jupâne. [< fr. messire]. Vezi definitia »
ZICĂTOÁRE, zicători, s. f. 1. Frază scurtă, uneori rimată, asemănătoare maximei, prin care poporul exprimă în mod metaforic o constatare de ordin general, filozofic, un principiu etic, o normă de conduită etc.; zicătură, zicală, proverb. 2. (Reg.) Bucată muzicală; p. ext. instrument muzical. – Zice + suf. -ătoare. Vezi definitia »
ȚÚRȚURE s. m. v. țurțur. Vezi definitia »
DEIFICÁRE, deificări, s. f. Faptul de a deifica. [Pr.: de-i-] – V. deifica. Vezi definitia »