TRÁINIC, -Ă, trainici, -ce, adj. Care durează, care rezistă, care se păstrează bine; solid, rezistent, durabil. – Din sl. trajanŭ sau trai + suf. -nic. Vezi definitia »

TRIHOTÓMIC, -Ă, trihotomici, -ce, adj. Împărțit în trei. – Din fr. tricho-tomique. Vezi definitia »

seníc (-ce), s. n. – 1. Pînză în care se prepară cenușa pentru leșie. – 2. Cîrpă, bucată de pînză. – Var. selnic. Origine îndoielnică. Cum servește la înălbirea rufelor, ar veni din sineli „a albi rufele cu amidon”, bg. sinjă, cf. sineală. Se folosește în Olt. Legătura cu bg. sĭennik „umbrar” (Scriban) pare dubioasă. Vezi definitia »

DIACÓNIC, (rar) diaconice, s. n. Loc în altar unde se păstrează veșmintele liturgice. [Pr.: di-a-] – Din sl. dijakonĩnikŭ. Vezi definitia »

AZÓIC¹, -Ă adj. (Despre un mediu) Lipsit de animale; (despre terenuri) lipsit de fosile. [Pron. -zo-ic. / cf. fr. azoïque < gr. a – fără, zoon – animal]. Vezi definitia »