Definita cuvantului senic
seníc (-ce), s. n. – 1. Pînză în care se prepară cenușa pentru leșie. – 2. Cîrpă, bucată de pînză. – Var. selnic. Origine îndoielnică. Cum servește la înălbirea rufelor, ar veni din sineli „a albi rufele cu amidon”, bg. sinjă, cf. sineală. Se folosește în Olt. Legătura cu bg. sĭennik „umbrar” (Scriban) pare dubioasă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu senic
CINEGÉTIC, -Ă I. adj. de vânătoare. II. s. f. știința și arta vânătorii. (< fr. cynégétique, it. cinegetico, gr. kynegetikos) Vezi definitia »
HELIOCÉNTRIC, -Ă, heliocentrici, -ce, adj. Care aparține heliocentrismului, referitor la heliocentrism; care are soarele drept centru. ◊ Sistemul heliocentric = teorie fundamentată de Copernic, conform căreia Soarele se află în centrul sistemului nostru planetar, iar Pământul și celelalte planete se rotesc în jurul său; heliocentrism. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliocentrique. Vezi definitia »
ANTISÉPTIC, -Ă, antiseptici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care previne sau înlătură infecțiile microbiene sau care împiedică putrefacția. – Din fr. antiseptique. Vezi definitia »
HOMOBLÁSTIC, -Ă adj. 1. care provine din celule similare. 2. fără trecere evidentă de la forma juvenilă la cea adultă. (< fr. homoblastique) Vezi definitia »
SARCÁSTIC, -Ă, sarcastici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de sarcasm, batjocoritor, caustic, usturător. – Din fr. sarcastique. Vezi definitia »