SOCRÁTIC, -Ă, socratici, -ce, adj. Care ține de Socrate, care aparține doctrinei lui Socrate. – Din fr. socratique. Vezi definitia »

SÍLNIC, -Ă, silnici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care se face în silă, de nevoie; care este impus, forțat, silit² (1). ◊ Muncă silnică = pedeapsă judiciară grea, care se aplică pentru fapte penale grave, constând din închisoare și muncă forțată (în ocnele de sare). ♦ Care este ilegal. 2. Greu de suportat, apăsător, penibil. 3. Care este nenatural; forțat. 4. Dificil, greoi, anevoios. ♦ (Rar) Silit² (2). II. S. m. și f. (Rar la f.) Numele a două plante erbacee din familia labialelor, cu tulpina târâtoare, cu flori albastre sau violete, ale căror flori și frunze se întrebuințează în medicina populară (Glechoma hederaceum și hirsutum). – Din sl. silĩnĩkŭ. Vezi definitia »

DEZOXIRIBONUCLÉIC, -Ă, dezoxiribonucléici, -e, adj. (În sint.) Acid dezoxiribonucleic. Polimer dezoxiribonucleic. Polinucleotid dezoxiribonucleic. Sinteză dezoxiribonucleică. [TLF] Vezi definitia »

MÍMIC, -Ă, mimici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a exprima pe scenă, prin mișcările feței (și prin gesturi), sentimente și idei. ♦ Ansamblu de modificări ale fizionomiei, care exteriorizează anumite sentimente sau gânduri; expresie a feței, mină². 2. Adj. Care se referă la mim (2) sau la mimică (1); de mim (2). – Din fr. mimique. Vezi definitia »

VANÁDIC adj. acid ~ = acid din vanadiu. (< fr. vanadique) Vezi definitia »