HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

CARDIODINÍE s. f. senzație dureroasă în regiunea precordială sau în inimă. (< fr. cardiodynie) Vezi definitia »

BRAHIGRAFÍE s. f. studiu al sistemelor de scriere. (< germ. Brachygraphie) Vezi definitia »

FÁSCIE², fascii, s. f. (Anat.) Foiță care acoperă mușchii sau alte regiuni anatomice. – Din lat. fascia. Vezi definitia »

COCHETĂRÍE s. f. purtare inspirată de dorința de a plăcea unei persoane de sex opus. (< fr. coquetterie) Vezi definitia »