ELECTROCINÉTICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază curenții electrici. [Gen. -iei. / < fr. électrocinétique]. Vezi definitia »

ATMOSFÉRĂ, (II) atmosfere, s. f. I. 1. Înveliș gazos care înconjură pământul; aerul pe care îl respiră cineva. ♦ Fig. Mediul social înconjurător; ambianță. 2. Fig. Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva. ◊ Expr. A face atmosferă = a crea o anumită stare de spirit în legătură cu o persoană, cu un scop urmărit etc. II. Unitate de măsură a presiunii gazelor. – Fr. atmosphère (< gr.). Vezi definitia »

vâzdoágă (reg.) s. 1, g.-d. art. vâzdoágei; pl. vâzdoáge Vezi definitia »

bértă (bérte), s. f. – Podoabă de cap, văl. – Var. b(e)artă, bortă, partă. Mag. bérta, din germ. Berthe, cf. fr. berthe, sp. berta. Var., provenind din mag., sînt populare în Trans., ca și der. bertelie. Pentru acesta din urmă, cf. Bogrea, Dacor., IV, 793. Vezi definitia »

ogrișteánă (-téne), s. f. – (Trans.) Plantă, Calendula officinalis. Origine necunoscută. E cuvînt identic cu ogrișteană, adj. (oaie cu dungi galbene sub ochi). Vezi definitia »