ștezúră s.f. (reg.) crăpătură; tăietură. Vezi definitia »

a băga o pană expr. a împiedica pe cineva să acționeze. Vezi definitia »

úimă (-me), s. f. – Tumoare purulentă. – Var. udmă, Maram. moimă. Origine incertă. Dacă s-ar porni de la ultima var., e posibil să fie vorba de un der. de la rădăcina expresivă mom-, cf. momîie, mămăruță, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură”. Miklosich, Lexicon, 1944, preferă să se pornească de la sl. ujmati „a sustrage”, cf. uimi. În general se pornește de la udmă, pentru a se ajunge la gr. οἴδημα, oἰδμα (Tiktin; Diculescu, Elementele, 477; Candrea, după Cihac, II, 710, din gr. ὄγϰωμα); dar această var. pare dubioasă și oricum der. este dificilă fonetic. Pentru repartiția var., cf. ALR, I, 113. Vezi definitia »

AUTODÍNĂ s. f. Montaj special de radiorecepție în care același tub electronic servește ca detector și ca oscilator. [Pr.: a-u-] – După fr. autodyne. Vezi definitia »

CHIUVÉTĂ s.f. 1. Vas de faianță, de metal etc. (cu o gaură de scurgere) care se fixează în perete sub un robinet de apă. 2. V. cuvetă. [Pron. chiu-ve-. / < fr. cuvette]. Vezi definitia »