faúlă (-le), s. f. – (Trans. de Vest) Mod de a fi, aspect, aparență. – Var. făulă. Lat. fābŭla „istorie”, cf. subula › sula, stabulum › staul; schimbarea de accent ca în audio › aud. Cuvîntul nu a fost studiat, și circulă puțin; însă pare a însemna, mai curînd decît „aspect fizic”, ceva în sensul de „dispoziție, ținută”. Cf. citatul lui Frîncu-Candrea, în DAR; ian spune-mi făula lui. Tiktin și DAR dau cuvîntul drept necunoscut. Este dublet de la fabulă. Cf. it. fola „privește” (Battisti, III, 1676). Vezi definitia »

LIPOLÍZĂ s.f. (Biol.) Descompunere a grăsimilor în acizi grași și glicerină în procesul digestiei. [< fr. lipolyse, cf. gr. lipos – grăsime, lysis – dizolvare]. Vezi definitia »

iúră!¹ interj. (reg.) vino! aleargă!. Vezi definitia »

CÍSTRĂ s. f. vechi instrument muzical cu coarde ciupite. (< fr. cistre) Vezi definitia »

SCĂLĂMBĂIÁLĂ s. f. v. scălâmbăială. Vezi definitia »