FLAMÉNCO s. n. gen al muzicii populare spaniole, la țiganii din Andaluzia, care combină cântecul și dansul pe un acompaniament de chitară și castaniete. ◊ (adj.) stil ~ = stil melodic de interpretare vocală cu efect de falset. (< sp. flamenco) Vezi definitia »

ONICO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) unghie”, „de unghie”, „al unghiei”. [Var. onic-. / < fr. onycho-, it. onico-, cf. gr. onyx]. Vezi definitia »

CERCO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „coadă”. [Și -cerc. / < fr. cerco-, cf. gr. kerkos]. Vezi definitia »

FÉRNICO s.n. Aliaj de fier, nichel, cobalt și mangan. [< fr. fernico, cf. Fer + Ni(chel) + Co(balt)]. Vezi definitia »

ECO- element prim de compunere savantă cu semnificația „casă”, „mediu înconjurător”, „ambianță”. [fr. éco-, it. eco-, cf. gr. oikos – casă] Vezi definitia »