BÓSĂ, bose, s. f. 1. (Anat.) Proeminență pe suprafața unui organ. 2. (Franțuzism) Aptitudine. – Din fr. bosse. Vezi definitia »

NEFRÍCĂ s. f. (Rar) Lipsă de frică; curaj, îndrăzneală. – Din ne- + frică. Vezi definitia »

tătineásă (-ése), s. f. – Iarba-tatălui (Sumphitum officinale). – Var. tătăneasă, iarba lui Tatin. Sl. tatinŭ „de hoți”, de la tatŭ „hoț” (Candrea, GS, VII, 589). Vezi definitia »

fáră s. f. – Castă, rasă. – Mr. fară. Ngr. φαρα, cf. alb. farë (Meyer 100; Philippide, II, 641), bg. fara (Berneker 279). Pare să provină din longob. fara (Pușcariu, Dacor., VII, 293; Giuglea, Dacor., II, 396; DAR), și a fost citat ca element v. germ. în rom., nejustificat, se pare, întrucît este vorba de un cuvînt împrumutat dintr-un idiom balcanic, în epocă recentă. În același timp, este cuvînt incert, întrebuințat de patru ori de Petru Maior, care folosește adesea cuvinte mr. (și acesta pare a fi cazul lui fară) și o dată într-un text popular din Hațeg, în care este posibil să fie o pătrundere a mr. După Mladenov 660, cuvîntul ar fi de origine tc. Vezi definitia »

TELECINEMATÉCĂ s.f. Colecție de filme pentru televiziune. [Gen. -cii. / < fr. télécinémathèque]. Vezi definitia »