DIONISIÁC, -Ă adj. 1. Referitor la Dionysos; zbuciumat, plin de fervoare; bahic. 2. (Fil. op. apolinic) Termen folosit de Nietzsche pentru a denumi o atitudine afectivă, exprimând impulsurile iraționale ale vieții; extatic, pasionat, zbuciumat. [Pron. di-o-ni-si-ac. / < fr. dionysiaque, cf. lat. dionysiacus, gr. dionysiakos < Dionysos – zeul vinului la vechii greci]. Vezi definitia »

AMBROZIÁC, -Ă adj. (liv.) Minunat, dumnezeiesc. [Pron. -zi-ac. / < fr. ambrosiaque]. Vezi definitia »

HARÁC, haraci, s. m. V. arac. Vezi definitia »

TIC-TÁC interj. Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc. ♦ (s.n.) Tic-tacul ceasornicului. [< fr. tic-tac, germ. Ticktack]. Vezi definitia »

spionlac, spionlacuri, s.n. (înv.) spionare, supraveghere. Vezi definitia »