mulăceág, mulăceáguri, s.n. (reg.) petrecere, chef, ospăț. Vezi definitia »

BÂNȘÁG, bânșaguri, s. n. (Reg.) Vegetație de copăcei și ierburi care crește printre arborii unei păduri. Vezi definitia »

BALTÁG, baltage, s. n. 1. Topor mic și ușor, cu coadă lungă, întrebuințat ca armă. ♦ (Înv. și arh.) Topor cu două tăișuri și cu coadă lungă. 2. Măciucă; ghioagă. ♦ Fig. Lovitură de baltag. [Pl. și: baltaguri. – Var.: (reg.) baltác s. n.] – Tc. balta. Vezi definitia »

puiág, puiáguri, s.n. (reg.) podul grajdului. Vezi definitia »

POLIFÁG, -Ă adj. 1. (Rar) Care mănâncă mult; mâncăcios, mâncău; care mănâncă orice, de toate. 2. (Despre animale) Care utilizează hrană variată (animală și vegetală). [< fr. polyphage, cf. gr. polys – numeros, phagein – a mânca]. Vezi definitia »