țăujínă, țăujíne, s.f. (reg.) 1. unealtă agricolă. 2. mobilă; mobilier. Vezi definitia »

MICANÍTĂ s.f. Material obținut prin aglomerarea cu șelac a fragmentelor de mică, folosit ca izolant electric. [< fr. micanite]. Vezi definitia »

PINEÁLĂ, pineale, adj. (În sintagma) Glandă pineală = mică glandă situată în masa encefalului, care determină prin secreția ei dezvoltarea caracterelor sexuale; epifiză. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. pinéal. Vezi definitia »

STÁNȚĂ¹, stanțe, s. f. Strofă cu înțeles deplin, alcătuită din opt versuri cu o anumită schemă de rimă și formând o unitate ritmică. ♦ (La pl.) Poezie scrisă cu tipul de strofă definit mai sus; p. gener. poezie. – Din fr. stance, it. stanza. Vezi definitia »

INTERMITÉNȚĂ s. f. caracter intermitent; întrerupere; discontinuitate. (< fr. intermittence) Vezi definitia »