ULTIMOGENITÚRĂ s. f. regim al unor societăți în care ultimul născut dintre frați are drept de moștenire. (< fr. ultimogéniture) Vezi definitia »

slóvă (-ve), s. f. – Literă, mai ales din înv. alfabet chirilic. Sl. slovo (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 348). – Der. slovar s. n. (înv., abecedar); sloveni (var. slovni, slomni, slogni), vb. (a silabisi; a murmura, a bolborosi; a desluși, a înțelege, a înterpreta; a se arăta), a cărui legătură cu sl. sŭlognja (var. slovednic), adj. (înv., elocvent), din sl. slovesĭnikŭ; predoslovie, s. f. (înv., prefață), din sl. prĕdŭslovija. Vezi definitia »

salítă, salíte, s.f. (înv.) melc. Vezi definitia »

ONDÁTRĂ, ondatre, s. f. (Zool.) Bizam (Ondanta zibethica). – Din lat. Ondatra [zibethica], numele științific al ondatrei. Vezi definitia »

ȘÁIBĂ s. f. 1. mică piesă metalică, plată și găurită la mijloc, care se montează între șurub și piuliță. 2. roată de transmisie fără spițe. (< germ. Scheibe) Vezi definitia »