BALÉNĂ (‹ fr., lat.) s. f. 1. Nume dat unor mamifere acvatice din ordinul cetaceelor, răspîndite în toate oceanele, dar mai ales în zonele reci și temperate cuprinzînd peste 80 de specii, cele mai mari atingînd lungimea de 30 (33) m și greutate de 150 (160) t, avînd în loc de dinți niște lame cornoase lungi (fanoane), corpul fusiform și membrele anterioare transformate in lopeți. Se vînează pentru carne, grăsime, fanoane și piele. Cea mai cunoscută specie este b. albastră (Balenoptera musculus). 2. Lamelă flexibilă, fabricată din fanoane de b. (1), din oțel, din materiale plastice etc., folosită la confecționarea corsetelor, a umbrelelor, la fixarea gulerelor cămășilor etc. Vezi definitia »

INTERMEDÍNĂ s. f. hormon secretat de lobul intermediar al hipofizei, cu acțiune dilatatoare; hormon melanotrop. (< fr. intermédine) Vezi definitia »

HIDRAZÍDĂ s. f. substanță organică din grupa amidelor, derivată din hidrazină, cristalizată, bacteriostatic puternic. (< fr. hydrazide) Vezi definitia »

LUPINÓZĂ, lupinoze, s. f. Intoxicație la unele animale (rumegătoare, cai etc.) provocată de consumul unor specii de plante din genul Lupinus, manifestată prin febră, icter, diaree, tulburări nervoase etc. – Din fr. lupinose, germ. Lupinose. Vezi definitia »

TẤRLĂ, târle, s. f. 1. Loc neîmprejmuit și neacoperit unde se odihnesc vitele sau oile în timpul pășunatului; p. ext. stâna cu toate dependințele ei. 2. Turmă de oi. – Cf. scr. trlo. Vezi definitia »