ȚÂRCÂITÚRĂ s. f. v. țârâitură. Vezi definitia »

CASÚRĂ s. f. (tehn.) spărtură, ruptură, fisură; loc pe suprafața unui obiect unde acesta este spart; fractură (2). (< fr. cassure) Vezi definitia »

APONEVRÓZĂ s.f. (Anat.) Membrană fibroasă, foarte rezistentă, care învelește mușchii și îi leagă de oase. [< fr. aponévrose, cf. gr. aponeurosis < apo – departe, neuron – nerv]. Vezi definitia »

TRICLORÚRĂ s. f. compus chimic care conține trei atomi de clor în moleculă. (< fr. trichlorure) Vezi definitia »

TRINITROCELULÓZĂ s.f. (Chim.) Fulmicoton. [< fr. trinitrocellulose]. Vezi definitia »