ANTÉNĂ, antene, s. f. 1. (Adesea fig.) Fiecare dintre cele două firișoare mobile care se află la capul unor insecte, al crustaceelor și al miriapodelor și care servește ca organ de simț. 2. Conductă sau ansamblu de conducte electrice aeriene care formează un circuit electric (folosit în radiocomunicații). ◊ Antenă colectivă sau de bloc = antenă (combinată) cu echipament electronic adecvat pentru asigurarea recepției radio sau de televiziune la mai mulți abonați asociați. Antenă de cameră = antenă de recepție situată în interiorul încăperii în care se află radioul sau televizorul. Antenă încorporată = antenă inclusă în caseta radioului. 3. Bară lungă și mobilă prinsă transversal de catarg, spre a ține o parte din pânzele unei corăbii. 4. (Fam.; adesea la pl.) Sursă de informații. – Din fr. antenne, lat. antenna. Vezi definitia »

ÎNTORSĂTÚRĂ, întorsături, s. f. 1. Cotitură, curbă (a unui drum, a unei ape); Întorsură (1), cot (I 2). ♦ Fig. Schimbare esențială în mersul, în dezvoltarea unei întâmplări; curs nou, înfățișare nouă. 2. Fig. (Rar) Întorsură (2). 3. Fig. Fel de a așeza cuvintele, propozițiile într-o frază. – Întors² + suf. -ătură. Vezi definitia »

NEPÚSĂ adj. (Pop. și fam.; în expr.) Pe (sau cu) nepusă masă = repede, fără întârziere; pe neașteptate, în mod surprinzător. – Ne- + pus. Vezi definitia »

VANILÍNĂ s.f. Substanță organică aromată care se extrage din fructul vaniliei și care se poate prepara și sintetic. [< fr. vanilline]. Vezi definitia »

CAZEINĂ (‹ fr. {i}; {s} lat. caseus „brînză”) s. f. Principala proteină (fosfoproteidă) din lapte, cu conținut foarte bogat de aminoacizi și cu o mare valoare nutritivă, formînd cel mai important component al brînzeturilor; este utilizată ca aliment, la preparea unor produse farmaceutice bogate în albumine, la fabricarea galalitului, a unor cleiuri etc.; cazeinogen. Vezi definitia »