CLORAMÍNĂ, cloramine, s. f. Compus organic cu puternice proprietăți oxidante și antiseptice. – Din fr. chloramine. Vezi definitia »

cánă (cắni), s. f. – Vas cu toartă care servește la băut. – Var. cănată. Se consideră în general reprezentant al germ. Kanne, prin intermediul sl. (bg., sb. kana, rus. kana, Cihac, II, 39) sau al lat. canna (Meyer, Neugr. St., III, 26), cf. fr. cannette, norm. canne „urcior”. Apare și în ngr. ϰάννα, de unde provine mr. În rom. nu pare probabilă der. directă din lat., fiind vorba de un cuvînt de origine germanică, și posibil tîrzie. Lohovary 320 îl explică prin pre-indoeurop. Der. cănățue, s. f.(ceașcă), cf. sb. kanatica; cantă, s. f. (vas, oală, urcior), cf. sb., mag. kanta. Vezi definitia »

căldurícă s. f., g.-d. art. călduricăi; pl. - Vezi definitia »

merendíță, merendíțe, s.f. (reg.) ștergar (cu înflorituri) în care se învelește la țară merindea. Vezi definitia »

COLUMÉLĂ, columele, s. f. 1. Axă a cochiliei melcilor. 2. (Rar) Coloană funerară mică. – Din fr. columelle. Vezi definitia »