SPUZÍ, spuzesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) umple de bubulițe; p. gener. a (se) acoperi, a (se) umple de... 2. Intranz. Fig. A se produce, a se ivi, a apărea în număr mare. – Din spuză. Vezi definitia »

strepezí (-zésc, -ít), vb. – A produce o senzație de iritare a dinților. – Var. sterpezi. Origine incertă. Ar putea proveni din strepede, ca sp. hormiguear „a avea mîncărime”, de la hormiga; sau din lat. interpedῑre „a se prinde” (cf. REW 4494) prin intermediul unei forme *exterpedῑre și poate printr-o apropiere cu a serbezi. Alte explicații sînt la fel de îndoielnice; din sl. strupititi „a deveni aspru” (Cihac, II, 372; Conev 86); din lat. stupidῑre (Crețu 371); din strepede, dar prin intermediul ideii de „a înțepa, ca insectele strivite” (Tiktin); din lat. *extorpĭdῑre „a înțepeni” (Candrea); din serpidus ‹ lat. serpĕre, prin intermediul alb. štrep (Philippide, II, 734); din it. strapazzare „a maltrata”, cf. alb. strapizoń (Scriban). Uz general (ALR, I, 90). – Der. strepezeală, s. f. (iritare a dinților). Vezi definitia »

cotorozí, pers. 3 sg. cotorozéște, vb. IV (reg.; despre găini) a cotcodăci. Vezi definitia »

HOMINÍZI s. m. pl. familie de hominieni fosili sau actuali, care se caracterizează prin mers biped și dentiție umană etc.; hominide. (< fr. hominidès) Vezi definitia »

smezí, smezésc, vb. IV refl. (înv.; despre față sau piele) a deveni smead. Vezi definitia »