TROC s. n. schimb de produse în natură, fără intervenția banilor. (< fr. troc) Vezi definitia »

șlofróc s.n. (reg.) rochie. Vezi definitia »

GHERÓC, gherocuri, s. n. (Rar) Redingotă. – Din germ. Gehrock. Vezi definitia »

URUIÓC, uruioace, s. n. (Pop.) Parte a urzelii de la capătul pânzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă atunci când se scoate pânza din război. [Pr.: -ru-ioc] – Cf. ucr. uryvok, scr. urivak. Vezi definitia »

DIPLOCÓC, diplococi, s. m. Fiecare dintre asociațiile de doi coci care produc o serie de boli ca pneumonia, meningita etc. – Din fr. diplocoque. Vezi definitia »