PENDÚL, pendule, s. n. 1. Corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe când este scos din poziția de echilibru stabil; p. ext. dispozitiv sau piesă a unui mecanism a căror oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale unui instrument. 2. Ceas de perete a cărui mișcare este reglată de un pendul (1). [Var.: pendúlă s. f.] – Din fr. pendule, lat. pendulus. Vezi definitia »

a schimba aerul expr. (intl.) a ieși la furat. Vezi definitia »

a-i ieși porumbelul (pe gură) expr. (glum.) a rosti involuntar adevărul sau soluția unei probleme dificile, pe care încearcă s-o rezolve mai multe persoane. Vezi definitia »

MASCÚL s.m. Individ de sex bărbătesc. ♦ (Adesea depr.) Bărbat (viril). // adj. (Despre flori sau părți ale lor) Care conține elementele de fecundație; masculin. [Acc. și máscul. / < lat. masculus]. Vezi definitia »

fâșul este si un fel de pardesiu de ploaie Vezi definitia »