BIOSFÉRĂ (‹ fr. {i}) s. f. Înveliș discontinuu al Pământului format din totalitatea organismelor vii, împreună cu toate elementele necesare vieții. Limitele sale cuprind marginea superioară a atmosferei, litosfera și întreaga hidrosferă. Masa totală a b. este de c. 10¹⁵ t. Este unicul suprasistem al Pămîntului în care se produce substanță organică, prin procese specifice de transformare a energiei solare, apei și materiei anorganice. Vezi definitia »

ANTIFEBRÍNĂ, antifebrine, s. f. Nume generic dat medicamentelor febrifuge și analgezice. – Din fr. antifébrine. Vezi definitia »

CUTÍNĂ s. f. substanță ceroasă, impermeabilă, care impregnează cuticula vegetalelor. (< fr. cutine) Vezi definitia »

CORECLÍZĂ s.f. Ocluziune, închidere patologică a pupilei. [< fr. coréclise, cf. fr. kore – pupilă, kleiein – a închide]. Vezi definitia »

CRĂÍȚĂ, crăițe, s. f. I. 1. Nume dat la două specii de plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina puternică și ramificată, cu frunze opuse, penat-divizate și cu flori galbene-portocalii, cu miros pătrunzător; vâzdoagă, ocheșele (Tagetes erecta și patula). 2. Varietate de ciupercă comestibilă, a cărei pălărie este purpurie pe deasupra, iar pe dedesubt galbenă-aurie. II. (La pl., art.) Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în Oltenia; melodie după care se execută acest dans. III. (Rar; la jocul de cărți) Damă. [Var.: creíță s. f.] – Crai + suf. -iță. Vezi definitia »