Definita cuvantului babacă
babácă (babáci), s. m. – 1. Tată, tătic. – 2. (Arg.) Hîrtie de o mie de lei. – Var. babac, (înv.) babaie, băbăiță. Ngr. μπαμπάϰας, din tc. baba „tată” de unde derivă și alb., bg., sb. baba (Șeineanu, II, 30; Lokotsch 146; Gáldi 156). Sensul 2 se explică prin proveniența firească a banilor. Var. babaie pare a se explica direct din tc.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu babacă
premuitúră, premuitúri, s.f. (înv.) bandă, panglică, șnur frumos lucrat, cu care se ornamentează unele veșminte pe margine. Vezi definitia »
INDIÁNĂ2 s.f. Prăjitură cu frișcă și cu glazură de ciocolată. [Pron. -di-a. / cf. germ. Indianer(krapfen)]. Vezi definitia »
DISONÁNȚĂ s.f. Împerechere de sunete sau de note muzicale care impresionează neplăcut auzul. ♦ Întâlnire neplăcută auzului între silabe sau cuvinte; cacofonie. ♦ (Rar) Stridență; dezacord. / < fr. dissonance, cf. lat. dissonantia]. Vezi definitia »
CUTÚMĂ s.f. (Jur.) Normă de drept nescrisă, adoptată prin tradiție; consuetudine. [< fr. coutume]. Vezi definitia »
STERLÍNĂ, sterline, adj. (În sintagma) Liră sterlină = monedă de aur sau de argint, constituind principala unitate monetară din Marea Britanie. – Din fr., engl. sterling. Vezi definitia »