pribeág (pribeágă), adj. – 1. Rătăcitor, hoinar. – 2. Dezrădăcinat, exilat. – Var. Mold. pribag. Sl. prĕbĕgŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 40), cf. slov., mag. pribeg, „fugar”. – Der. pribegi, vb. (a rătăci, a emigra); pribegie, s. f. (exil, părăsire voită a locului natal). Vezi definitia »

RIGSDÁG s.n. Vechea denumire a parlamentului danez, azi folketing. [Pron. ricsdag. / < fr. rigsdag < cuv. danez]. Vezi definitia »

puiág, puiáguri, s.n. (reg.) podul grajdului. Vezi definitia »

ripág s. (reg.) numele a două plante erbacee: nap și rapiță. Vezi definitia »

deles iag! interj. (țig.) împușcă-l! Vezi definitia »