a face o laie expr. a eșua, a nu izbuti, a suferi un eșec. Vezi definitia »

LEXICOGRAFÍE s. f. Disciplină a lingvisticii care stabilește principiile și metodele practice de întocmire a dicționarelor. ♦ Totalitatea dicționarelor (dintr-o țară, dintr-o epocă, dintr-un domeniu etc.). – Din fr. lexicographie. Vezi definitia »

AUTOECOLALÍE s. f. simptom al unor boli mintale în repetarea stereotipă a propriilor cuvinte. (< engl. autoecholalia) Vezi definitia »

GEOCARPÍE s. f. fenomen la unele plante, care, după fecundație, își înfundă floarea în pământ, unde se dezvoltă fructele. (< fr. géocarpie) Vezi definitia »

TEMEINICÍE s. f. 1. Însușire a ceea ce este temeinic; soliditate, tărie, trăinicie; statornicie. ◊ Loc. adv. Cu temeinicie = temeinic, serios. 2. Însușire a hotărârii unui organ de jurisdicție de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluționarea unui litigiu. – Temeinic + suf. -ie. Vezi definitia »