HIDREMÍE s. f. creștere anormală a cantității de apă din sânge. (< fr. hydrémie) Vezi definitia »

IZOTIPÍE s. f. Proprietate a unor substanțe chimice de a cristaliza în aceleași forme, fără a forma cristale mixte. – Din fr. isotypie. Vezi definitia »

CONCILIÁȚIE s. f. 1. conciliere. ◊ procedură, în dreptul internațional, urmărind înlăturarea conflictelor. 2. figură retorică în care se folosește un argument „ostil” pentru propria cauză. (<fr. conciliation, lat. conciliatio) Vezi definitia »

CONGLUTINÁȚIE, conglutinații, s. f. Conglutinare. [Var.: conglutinațiúne s. f.] – Din fr. conglutination, lat. conglutinatio, -onis. Vezi definitia »

CRANIOTOMÍE s. f. 1. decapitare, în embriotomie, pentru extragerea fătului, în caz de distocie gravă; cefalotomie. 2. deschidere chirurgicală a craniului pentru a putea ajunge la o tumoare cerebrală. (< fr. crâniotomie) Vezi definitia »