fărtoí (-oésc, -ít), vb. – A se înclina partea din spate a unei căruțe sau a unei sănii. – Var. (Bucov.) fărtălui, (Mold.) hartoi. Mag. fartolni (Cihac, II, 497; DAR). – Der. fărtoaie, s. f. (pantă, povîrniș cu gropi și primejdios pentru sănii); hartoi, s. n. (ghețuș, derdeluș). Vezi definitia »

TĂLPÓI, tălpoaie, s. n. Augmentativ al lui talpă (II). 1. Grindă groasă care se pune ca temelie la unele construcții. 2. Fiecare dintre tălpile unei sănii de transport. – Talpă + suf. -oi. Vezi definitia »

ometói, ometói, s.m. (reg.) ometeu, omoi. Vezi definitia »

răsbói (-oáie), s. n. – 1. Unealtă de țesut. – 2. Carul ferăstrăului mecanic. – 3. Parte a ferăstrăului de mînă. – 4. Parte a morii de vînt care ține coșul. – Var. război. Mr. arizboi. Bg., sb. razboj „unealtă de țesut” (Tiktin), probabil cuvînt identic celui anterior. Vezi definitia »

LĂDÓI, lădoaie, s. n. Augmentativ al lui ladă; ladă mare. – Ladă + suf. -oi. Vezi definitia »