APOZÍȚIE, apoziții, s. f. Atribut substantival pus în cazul nominativ, indiferent de cazul substantivului determinat, sau, mai rar, în același caz cu substantivul determinat. – Fr. apposition (lat. lit. appositio, -onis). Vezi definitia »

sobăríe, s.f. (reg.) meșteșugul sobarului. Vezi definitia »

VĂTĂȘÍE, vătășii, s. f. 1. Funcția, slujba de vătaf. ◊ Vătășie de plai = subprefectură. 2. Taxă care se plătea în trecut la bariera unui oraș pentru intrarea unui vehicul cu marfă. – Vătaș + suf. -ie. Vezi definitia »

ECTROGENÍE s.f. (Med.) Malformație cauzată de dezvoltarea incompletă a unor organe. [Gen. -iei. / < fr. ectrogénie, cf. gr. ektroma – avorton, gennan – a naște]. Vezi definitia »

MICROSOCIOLOGÍE s.f. 1. Curent pozitivist în sociologia contemporană care consideră în spirit idealist-subiectiv că factorul fundamental al vieții sociale îl constituie relațiile afective din cadrul unor microgrupuri sau dintre membrii unor grupuri diferite. 2. Studiul microgrupurilor. [< fr. microsociologie]. Vezi definitia »