HAȘÍȘ s. n. Substanță narcotică extrasă din vârfurile înflorite ale unei specii de cânepă exotică (Cannabis indica), folosită ca excitant psihic, care, consumată sistematic, dă toxicomanii grave. – Din fr. haschisch. Vezi definitia »

tutuiúș, tutuiúși, s.m. (reg.) trunchi tăiat, tăvăluc. Vezi definitia »

BRĂDINÍȘ, brădinișuri, s. n. (Rar) Brădet. – Din brădan + suf. -iș. Vezi definitia »

răzmíș adv. (pop.) hotărât, cu tărie. Vezi definitia »

căpeléș (-și), s. m. – (Trans.) Persoană care conduce dansul. Mag. kepélő „încasator de dijmă” (Drăganu, RF, II, 73). Vezi definitia »