FORDÍSM s. n. Sistem de organizare în flux continuu a producției de masă, bazat pe divizarea și simplificarea amănunțită a operațiilor de muncă, pe folosirea benzilor rulante etc. – Ford (n. pr.) + suf. -ism. Vezi definitia »

EMPIRIOCRITICÍSM s. n. curent filozofic pozitivist care rupea experiența, de materie și concepea lumea ca un simplu complex de senzații, negând existența obiectivă a realității lumii; machism. (< rus. empiriokritițizm) Vezi definitia »

ANTROPOCENTRÍSM s. n. Concepție filozofică potrivit căreia omul este centrul universului. – Fr. anthropocentrisme. Vezi definitia »

XEROMORFÍSM s.n. Totalitatea particularităților legate de rezistența la secetă a xerofitelor. [< fr. xéromorphisme, cf. gr. xeros – uscat, morphe – formă]. Vezi definitia »

FERIMAGNETÍSM s. n. formă de manifestare a proprietăților magnetice ale materiei, specifică feritelor. (< fr. ferrimagnétisme) Vezi definitia »